Nebunie cu marțipan,
mascarpone și bezea !
V-ați întrecut pe voi înșivă,
dle și dnă Prăjitură !
Sigur veți câștiga
competiția deserturilor de anul acesta.
Mulțumim, Rozalia.
Și îți mulțumim că-l transporți
tocmai până în Canterlot.
Nicio problemă ! Sunt onorată să...
Îmi cer scuze,
dar am putea să ne grăbim ?
Tortul ăsta e destul de greu,
nu-i așa, MărMare ?
- Da.
- În regulă, MărMare.
Spre gară !
Așa, MărMare ! Cu grijă și atenție !
Transporți o încărcătură prețioasă.
Da, au fost nevoie de luni
de planificare și de testare.
Nu aș vrea să...
...cadă !
Nu vă faceți griji !
Curcubeu ! Sfioasa !
Puțină peg-asistență ?
Îl voi duce acolo întreg, veți vedea.
- Bineînțeles, Rozalia.
- Nu ne-am îndoit niciodată de tine.
Amurg, poți să vii o secundă ?
O vrajă de protecție
pentru a fi mai siguri.
Mai bine precauți decât să ne pară rău.
Merișor ? Prețioasa ? Încă ceva ?
În regulă,
suntem pe ultima sută de metri.
Ați văzut, dle și dnă Prăjitură ?
L-am adus aici fără nicio problemă.
Nu mai trebuie decât
să-l băgăm... în tren.
Micuții mei ponei
Mă întrebam ce e prietenia
Până ați împărțit cu mine magia !
Aventurează-te, distrează-te !
Fii bun, fii puternic !
Să fii darnic e ușor !
Magia apare în zbor !
Micuții mei ponei
Suntem cei mai buni prieteni !
Vă mulțumesc că m-ați ajutat
să aduc tortul în siguranță în tren.
mulțumim că ne-ai invitat
să mergem cu tine în Canterlot
la competiția națională a deserturilor.
Sunt sigură că festivitățile
vor fi minunate.
Fugi de-aici cu festivitățile ! Abia
aștept să gust toate bunătățile acelea.
Cu siguranță că cel mai bun tort va fi
cel cu marțipan, mascarpone și bezea.
Toată bunătatea cremoasă
a marțipanului
combinată cu gustul
acid al mascarponeului,
amestecate perfect
cu dulceața mătăsoasă a bezelei.
De aceea îi zic nebuniei cu marțipan,
mascarpone și bezea "MMMM".
- MMMM !
- Exact.
Este cel mai delicios, încântător,
și minunat tort din Ecvestria
și cu siguranță va câștiga premiul întâi.
Nu e adevărat ! Pentru că eu, Gustave
Le Grand, vă provoc jalnicul tort
la un duel al gusturilor împotriva
excepționalelor mele eclere.
Vor distruge fără niciun
dubiu competiția
și vor câștiga premiul întâi,
iar eu voi deveni campion.
- Nicio șansă, Le Grand.
- Joe Gogoșarul !
Ce faci în Orașul Poneilor ?
Am luat ultimul ingredient
pentru desertul meu. Donutopia !
Și cu acest supersclipici,
gogoșile mele vor spulbera toate
celelalte deserturi amărâte,
vor lua premiul întâi și îmi vor face
magazinul faimos pentru totdeauna.
Joe, gogoșile tale jalnice
nu mă vor putea întrece niciodată.
- Bună ! Tu cum te numești ?
- Eu sunt Asina Mild.
Priviți elanul meu de ciocolată ! Va
călca în picioare deserturile voastre
și mă va face cel mai tare
maestru-bucătar din Ecvestria.
Madame Mild, tu și elanul tău greșiți...
Tu și eclerele tale împopoțonate
n-aveți șanse în fața gogoșilor mele.
Tortul cu marțipan, mascarpone
și bezea va câștiga !
Tortul vostru simplu nu va putea
învinge niciodată elanul meu.
Se pare că ne așteaptă
o competiție delicioasă mâine.
Poate ar trebui să ne odihnim cu toții.
Trebuie să recunosc că sunt cam
obosită.
Da. Mă duc și eu să mă întind în fân.
Așteptați ! Nu i-ați auzit pe chefii
aceia ? Trebuie să păzim MMMM.
MMMM ?
Știu sigur că MMMM este
cel mai bun desert din Ecvestria.
- Și știu că și ei știu asta.
- Și ?
Și unul dintre ei va sabota
tortul soților Prăjitură în seara asta.
- Trebuie să mă ajutați să-l păzim.
- Rozalia, exagerezi.
Da, maeștrii-bucătari
nu vor face nimic rău tortului.
Ba da ! Pur și simplu știu asta.
Bine ! Dacă vrei să-l păzești,
nu ai decât ! Noi ne ducem în pat.
Le voi arăta eu. Voi sta de pază
toată noaptea și te voi proteja.
Nimeni și nimic nu mă va opri
să te țin în siguranță.
Oprește-te, sabotorule !
Te-am prins !
Ce ?
MMMM ?
Slavă Celestiei că ești în regulă !
Dar unul dintre cofetarii ăia
frământă ceva rău,
așa că nu te voi mai părăsi orice ar fi.
Cine a închis Luna ?
Nu te apropia de tortul ăla, hoțule !
Oprește-te, hoțule !
Ești bine, hoțule ?
Cică exagerez. Știam eu că trebuie
să stau cu ochii pe tine
și exact asta voi face.
Ce ? Tortul !
MMMM, arăți mmmminunat !
Știu !
Cred că merit felicitări
pentru o treabă bine făcută.
Cred că ar trebui să mai aștepți puțin
până când vei primi un premiu, Rozalia.
- Uite !
- Uite ce ?
Ce este ? Ce s-a întâmplat ?
Tortul cu marțipan, mascarpone
și bezea a fost mutilat !
- Acum trebuie să aflăm cine a făcut.
- Vrei să spui "cine a făcut-o".
Exact, cine a "făcut", făcut-o.
Ei bine, pentru că am citit
multe romane polițiste,
știu că singura modalitate de a găsi
vinovatul este să investigăm.
Exact !
Și în calitate de detectiv-șef,
exact asta voi face.
- Tu vei investiga ?
- Da !
Iar Amurg va fi umila mea asistentă,
care pune întrebări stupide
cu răspunsuri evidente.
Bine, Rozalia.
Să începm să căutăm indicii ?
O întrebare stupidă perfectă,
draga mea Amurg,
pentru că răspunsul evident este...
- Da ?
- Nu ! Pentru că știu cine a făcut-o !
- Rozalia, cum poți ști ?
- Cum să nu știu ?
Este clar că această faptă lașă
a fost făcută de cofetarul care știa
că desertul lui nu se poate măsura
cu măiestria tortului cu marțipan,
mascarpone și bezea.
Bănuiesc că ți-a fost teamă că eclerelor
tale le lipsea flerul, Gustave !
Ia-ți ghearele de pe tort, mojicule !
Pe toți zeii !
De aceea ai distrus tortul
și șansele tortului să câștige
competiția națională a deserturilor.
- Dar nu are niciun sens.
- Ce vrei să spui, umilă asistentă ?
În primul rând, dacă erai legată de
șinele de tren, cum de ești acum aici ?
Bănuiesc că nu este o întrebare
chiar stupidă.
Și în al doilea rând,
tortul nu a fost tăiat, a fost mușcat.
- Uită-te la urmele de dinți...
- Ai dreptate, buna mea camaradă.
Înseamnă că Gustave Le Grand
nu poate fi vinovat,
ceea ce înseamnă că MMMM
a fost distrus de un alt cofetar.
Un cofetar ale cărui gogoși sunt zero !
Exact, a fost Joe !
Sau cum este cunoscut în lumea
spionilor, Coamă, James Coamă.
El a distrus șansele tortului să câștige.
Rozalia, nu există niciun sistem
de securitate cu laser,
iar Joe nu este atrăgătorul
și misteriosul James Coamă.
- El e mare, grosolan și dezordonat.
- Hei !
Deși ți-ar sta bine într-un smoching.
S-ar putea să ai dreptate,
umilă asistentă.
S-ar putea ?
Dacă mă uit mai bine
la deserturile acestea,
văd că ăsta pur și simplu
nu mă poate privi în ochi.
- Rozalia, acesta e un elan de ciocolată.
- Da !
Iar catârul din spatele lui s-a panicat
când a văzut măiestria lui MMMM.
- Vrei să spui că vinovatul este...
- Asina Mild !
A distrus visul tortului
de a câștiga premiul întâi.
- Sper că ești mândră de tine, Asina.
- Rozalia, încetează !
Chestia asta e ridicolă.
Uită-te la ea !
- Cred că ai dreptate.
- Mulțumesc.
Dar eram foarte sigură că unul
dintre cofetari a distrus MMMM.
Așa, deserturile lor delicioase
ar fi câștigat.
Uită-te la Donutopia lui Joe !
Este un oraș spectaculos
făcut din gogoși
acoperite cu un sclipici delicios.
Iar eclerele lui Gustave sunt foarte
atrăgătoare cu glazura lor strălucitoare.
Și mai e și elanul de ciocolată
al Asinei Mild.
Acest elan din ciocolată
îți lasă gura apă.
De ce a devorat făptașul doar tortul și
nu s-a atins de acest trio de bunătăți ?
Acum habar n-am cine a făcut-o.
Acest mister devine
din ce în ce mai misterios.
Trebuie să termini cu acuzațiile false
și să afli adevărul.
Toți poneii să se întoarcă în vagoane
cât timp noi vom face o investigație !
În regulă, Rozalia, pentru a rezolva
acest mister va trebui să găsim indicii.
Tu ai fost toată noaptea la locul crimei.
Doar nu mă acuzi pe mine, nu-i așa ?
Nu, dar poate ai văzut ceva
ce ne-ar putea ajuta.
- Am văzut o siluetă în lumina Lunii.
- Bine.
Să-ți refacem pașii...
Apoi am urmărit vinovatul
până la capătul trenului.
Dar, când am ajuns acolo, dispăruse.
Primul nostru indiciu.
- Cred că știu cine a făcut-o, Rozalia.
- Deja ?
Da. Dar îmi mai trebuie dovezi
pentru a confirma.
Spune-mi ce s-a întâmplat după aceea !
Am auzit pe cineva în vagonul
pentru deserturi
și l-am urmărit până la locomotivă.
Dar, când am ajuns acolo, nu l-am văzut
decât pe mecanic, care băga cărbuni.
Mecanicul ?
Dar nu are niciun sens.
Ce s-a întâmplat după aia, Rozalia ?
M-am întors în vagonul pentru deserturi.
Da ?
- Jaluzelele s-au închis singure.
- Interesant. Altceva ?
Am auzit zgomot de copite
și o bufnitură puternică.
După care nu s-au mai auzit.
Când am deschis jaluzelele, am văzut
că portretul de la ușă era strâmb.
Ce e asta ?
Ce altceva, Rozalia ?
Atât. Am fost aici și am păzit tortul
pentru tot restul nopții.
Adică... am dormit lângă tort
pentru tot restul nopții.
Când te-ai trezit,
jumătate de tort dispăruse ?
Exact !
Dumnezeule, cred că știu !
Cheamă toți poneii înapoi !
Avem un vinovat de prins.
De ce suntem din nou aici ?
Pun pariu că vă întrebați
de ce sunteți din nou aici.
E bună.
L-am descoperit pe adevăratul vinovat
de acest carnaj al torturilor.
Cum ?
Vedeți voi, când comiți o crimă,
este important să nu lași indicii în
urmă, mai ales un indiciu ca acesta.
O pană albastră.
Știam eu că tu ești vinovat,
Gustave Le Grand !
- Rozalia, Gustave nu are pene albastre.
- Nu, pentru că și le-a vopsit.
Nu, Rozalia. Îți aduci aminte
cum a dispărut suspectul
când l-ai urmărit ?
Asta pentru că a zburat.
Dar hoțul a lăsat ceva în urmă,
nu-i așa, Curcubeu ?
Nici măcar nu-mi plac torturile.
Deci Curcubeu a făcut-o.
Caz rezolvat.
Caz nerezolvat, pentru că atunci când
m-am uitat la pălăria mecanicului,
am văzut asta înăuntru.
Deci tu ai fost ! Părul acela roz
provine de la coama ta colorată.
- Nu am păr roz în coamă, Rozalia.
- Deci porți o perucă ?
- Termină !
- Rozalia, îți amintești ?
Ai urmărit un ponei până la locomotivă
unde ai crezut că l-ai văzut pe mecanic
băgând cărbuni ?
Acela nu era mecanicul.
- Era Sfioasa !
- Vai !
- Te duci la fund, Sfioaso !
- Rozalia !
Dar apoi un alt indiciu
mi-a încâlcit suspiciunile.
Păzeai tortul în momentul în care
jaluzelele au fost trase în mod misterios.
Dar ăsta nu e un mister, e magie.
Iar când hoțul a încercat să scape,
a adăugat ceva la portret.
A observat cineva că Prețioasa
are o altă pieptănătură azi ?
Poftim ? E o crimă să-ți schimbi
stilul din când în când ?
Cred că e o crimă să nu o faci.
Serios ?
Bine, sunt vinovată.
Port gene false !
- Și am mușcat din tort.
- Și eu.
Fir-ar ! Și eu.
- L-ați făcut să pară atât de minunat.
- De gustos.
- Și, frate, chiar a fost.
- Am vrut să mușc doar puțin.
- Dar era atât de bun.
- Da, m-am înfruptat din el.
- Dar îmi pare tare rău...
- Teribil de rău.
- Îmi pare rău, Rozalia.
- E în regulă.
- Măcar misterul e rezolvat.
- Dar nu e.
Am aflat cine a mâncat tortul
cu marțipan, mascarpone și bezea,
dar tot nu știm cine a devorat
celelalte deserturi.
Ai dreptate, Amurg.
Știi ce avem de făcut ?
- Da, știu. Tu ?
- Căutăm indicii.
Rozalia, ai aflat
cine a devorat deserturile ?
Bineînțeles. Au fost... cofetarii !
În primul rând,
Gustave are ciocolată în mustață !
Iar Joe are ecler în păr !
Iar Asina are sclipici în riduri !
Ce aveți de spus, cofetarilor ?
Îmi pare rău, Asina,
dar Rozalia a făcut ca desertul
tău să sune tres magnifique.
Descrierea Rozaliei a făcut
ca eclerele tale să sune formidabil.
Și felul în care a vorbit despre
Donutopia... nu am putut să rezist.
În sfârșit am deslușit misterul.
Da, dar nu mai avem niciun desert
pentru a participa la concurs.
Cred că putem rezolva asta. Veniți !
Dragă prințesă Celestia,
azi am învățat că nu e bine
să te pripești cu concluziile.
Trebuie să afli tot ce s-a întâmplat
înainte să acuzi un ponei.
Dacă nu faci asta, poți ajunge să acuzi
un ponei pentru ceva ce nu a făcut.
Ai putea să le rănești sentimentele
și tu vei arăta ridicol.
Așa că, de acum înainte, mă voi
asigura că știu tot ce s-a întâmplat.
Cum ți se pare lecția asta,
prințesă Celestia ?
- Vrei să guști ?
- Nu mă deranjează s-o fac.