- Ne apropiem.
- Abia aștept !
Sunt atât de nerăbdătoare...
Îmi vine să țip.
- Canterlot, sosim !
- Sper că sunt destul de elegantă.
Asta e ! Canterlot !
Canterlot e foarte frumos
în această perioadă a anului, nu-i așa ?
Ba da. Aș vrea să fie ajunul
Zilei Inimii Calde în fiecare zi.
Sunt atât de multe de văzut !
Simt că o să-mi sară ochii din cap.
Am o idee. Hai să jucăm "mă uit la"
în timp ce mergem !
Eu sunt prima.
- Mă uit la o bomboană de doi metri.
- Mă uit la un ponei de zăpadă.
Mă uit la un ponei care mănâncă
o casă din turtă dulce.
Eu sunt acela !
Micuții mei ponei
Mă întrebam ce e prietenia
Până ați împărțit cu mine magia !
Aventurează-te, distrează-te !
Fii bun, fii puternic !
Să fii darnic e ușor !
Magia apare în zbor !
Micuții mei ponei
Suntem cei mai buni prieteni !
Nu pot crede
că prințesa Celestia ne-a ales pe noi
să jucăm în cea mai importantă
piesă a sezonului. Știți ce onoare e ?
Aș fi vrut să nu mă onoreze așa tare.
Nu pot să ies pe scenă.
Nu vreau să se uite
toți poneii la mine.
- Sfioasa, nu ai de ce să ai emoții.
- Nu ?
Bineînțeles că nu.
În toată Ecvestria,
poneii pregătesc o scenetă pentru
Ziua Inimii Calde în orașul lor.
Este o tradiție.
Vrei să spui că vor fi prea ocupați
ca să vină la sceneta noastră ?
Nu. Suntem în sceneta de la Canterlot.
E cea mai importantă producție
din toată Ecvestria.
- Vor veni mulți ponei să ne vadă.
- Mulți ?
- Sute.
- Sute ?
Poate chiar mii !
Părul meu ! Merișor, fii drăguță
și închide fereastra aia, te rog.
Curcubeu ! Mulțumesc !
Reconstituim întemeierea Ecvestriei.
Nu e spectacolul Curcubeu.
Va fi spectacolul Curcubeu.
Eu sunt vedeta.
- Sfioasa, trebuie să ieși de acolo.
- Se ridică cortina în două minute.
Amurg, lasă-mă pe mine
să mă ocup de asta !
- Părul meu !
- Rozalio !
Piesa din ajunul Zilei Inimii calde
este despre armonie și prietenie.
Închide fereastra !
A fost odată ca niciodată, cu mult
înainte de domnia pașnică a Celestiei
și înainte ca poneii să descopere
minunatul tărâm al Ecvestriei,
o vreme în care poneii nu știau
ce e aia armonie.
Erau vremuri ciudate și întunecate.
Vremuri în care poneii
erau dezbinați de ură.
Știu. Vă vine să credeți ?
În timpul acestor vremuri groaznice,
fiecare trib, caii pegas, unicornii
și poneii de pe pământ
își vedeau de treaba lor,
țintind doar la bunăstarea lor.
În acele vremuri tulburi, tribul pegas
era paznicul anotimpurilor.
Dar pentru asta cereau
ceva la schimb.
Mâncare ce putea fi cultivată
doar de poneii de pe pământ.
Unicornii cereau același lucru pentru
că aduceau ziua și noaptea.
Neîncrederea între triburi creștea,
până într-o zi fatidică,
când tensiunile au erupt.
Și de la ce a izbucnit conflictul
dintre ponei ?
O ninsoare misterioasă a pus
stăpânire pe tot tărâmul,
punând capăt păcii precare.
Poneii nu au mai putut lucra pământul.
Poneii înghețau. Nici în casa
cailor pegas nu era mai bine.
Aceștia erau flămânzi.
Și unicornii erau flămânzi și înghețați.
Nici măcar puterile magice ale
unicornilor nu făceau față furtunii.
Triburile se învinuiau între ele.
Cu cât dușmănia dintre triburi
devenea mai mare,
cu atât furtuna devenea mai puternică.
Și așa s-a decis formarea
unui mare consiliu
pentru a se discuta găsirea unei
soluții.
Fiecare trib și-a trimis conducătorii.
Fiica regelui unicornilor,
prințesa Platină.
Conducătorul cailor pegas,
comandantul Uragan.
Și liderul poneilor de pe pământ,
cancelarul Găgăuță.
Era șansa triburilor
de a-și rezolva divergențele
și de a se pune de acord
ca să treacă de acest dezastru.
Tot ce vreau să știu este de ce poneii
își însușesc toată mâncarea.
Noi ? Nu ne însușim toată mâncarea.
Voi o faceți ! Nu, așteaptă ! Noi o facem.
Ei bine, pentru că voi faceți
să ningă atât de tare.
Pentru a suta oară, nu e vina noastră !
Nu noi facem să ningă.
Probabil că e vina unicornilor.
Ei fac să ningă, cu magia lor enervantă.
Cum îndrăznești ?
Spre deosebire de voi, bandiților, noi,
unicornii, nu ne-am preta la așa ceva.
Dacă voi, nepământenilor, nu vă veți
opri din a vă folosi puterile magice
pentru a ne îngheța pe toți,
nu mai am nicio idee.
Ce surpriză, un ponei
de pe pământ fără idei...
Comandante Uragan,
te rog să încetezi cu insultele !
- Nu ești șefa mea, prințesă îngâmfată !
- Poftim ? Eu sunt o prințesă !
Nu mi se vorbește așa.
- Ei bine, eu voi pleca primul.
- Nu, eu sunt prima.
Iar viscolul a continuat.
Consiliul triburilor nu a funcționat
atât de bine pe cât se spera,
iar cei trei conducători s-au întors
la casele lor să-și lingă rănile
și să se văicărească.
Atențiune !
- Ei bine ? Nu ești curioasă cum a fost ?
- Comandante Uragan, domnule...
- Cum a fost, domnule ?
- Oribil.
Ceilalți conducători de triburi
sunt foarte nepoliticoși.
Nu pricep că noi suntem
un trib măreț de războinici
și că nu ar trebui să ne supere ?
Trebuie să-i punem la punct
pe mânjii ăștia slabi.
- Clover cel Înțelept, am nevoie de tine.
- Da, Majestate ?
V-ați înțeles cu ceilalți ponei,
așa cum am prezis ?
Celelalte triburi sunt imposibile !
Nu mai suport să stau
lângă creaturile acelea josnice.
Unicornii sunt nobili și maiestuoși.
Nu ne vom mai amesteca cu ei.
Nu ar fi fost mai ușor
să folosești ușa, cancelare ?
Poate pentru tine, Istețilă,
dar eu sunt cancelar.
Am fost ales pentru că știu
cum să gândesc diferit.
Ceea ce înseamnă că știu
să gândesc și din șemineu.
Tu poți să gândești din șemineu ?
Nici nu credeam...
Dumnezeule, ține-te bine pe copite !
Urmează să am o idee genială !
Ar fi o premieră.
Am decis că poneii de pe pământ
se vor descurca singuri.
Deci nu te-ai înțeles
cu celelalte triburi ? Fir-ar !
- Chiar credeam că dacă...
- Nu-ți face griji pentru ei !
- Mâncarea e la noi, nu ?
- De fapt, s-a terminat.
Bine. Atunci trebuie să mergem în altă
parte, unde putem să cultivăm hrană.
Și cu mine, liderul vostru neînfricat,
ce poate merge greșit ?
De unde să încep ?
Ideea e că...
Trebuie să găsim un ținut nou !
Haide, soldat Sensibil, mai repede !
Unu, doi !
Revino-ți, soldat !
Nu putem să lăsăm nimic
să ne distragă de la misiunea noastră:
să găsim sau, dacă e cazul,
să cucerim un nou tărâm.
Să cucerim, domnule ?
Nu știi niciodată
unde s-ar putea ascunde dușmanii.
Nu văd niciun dușman, comandante !
Doar zăpadă.
Ce e asta ?
În regulă, încep
să mă plictisesc de asta.
Durează o veșnicie. Copitele
mă omoară. De cât timp mergem ?
Cam de cinci minute, Majestate.
Nu mi-am imaginat că e atât de greu
să găsești un tărâm nou.
Dar va merita, nu crezi ?
De fapt, cred că triburile
ar fi trebuit să încerce mai mult.
- Oprește-te !
- Ce s-a întâmplat ?
Asta s-a întâmplat !
Majestate, e doar un pârâu.
Îl putem trece cu ușurință.
Refuz să-mi ud roba.
Nu vreau să ajung în tărâmul nou
arătând ca un biet ponei de pământ
sau, și mai rău, ca un pegas ciufulit.
Nu vreau să mă cobor la nivelul lor.
Pe de altă parte, nu am nicio problemă
să te văd pe tine cum te cobori.
Ai grijă la robă, draga mea !
Valorează mai mult decât
toate cărțile din biblioteca ta.
- Da ! Sigur asta e direcția corectă.
- Mi se pare că mergem în cerc.
Dar e imposibil.
Sugerezi că nu citesc bine harta ?
Bineînțeles că nu, cancelare !
Doar că sunt găuri în hartă și...
Bineînțeles, altfel cum aș mai vedea
pe unde merg ?
- Da...
- Sau să vorbesc. Trebuie să vorbesc.
Cum am supraviețui
dacă nu aș mai vorbi ?
Ferească zeii să se întâmple
așa ceva, cancelare !
- Doar că harta e cu susul în jos.
- Trebuie să-ți spun ceva, isteațo.
Pământul e rotund.
Nu poate fi cu susul în jos.
Ai dreptate.
E o așa ușurare pentru mine
că tu te ocupi de hartă...
Ușurare ? Nu tu trebuie
să te simți ușurat.
Eu ar trebui să mă simt ușurată.
Eu sunt cancelarul, eu sunt importantă.
Tu ești doar...
- Secretarul tău.
- Cum zici tu...
- Ține tu harta cât mă relaxez eu !
- Da, cancelar Găgăuță.
Și așa, toți conducătorii
au întâmpinat obstacole pe drum,
dar, în cele din urmă, cu toții
au ajuns într-un tărâm nou și minunat.
Niciun ponei nu mai văzuse
paradisul înainte.
- Acesta e tărâmul pe care îl căutam !
- Ce priveliște !
Pot să-mi văd viitoarea casă de aici.
Declar că acest nou tărâm
este Pegasopolis.
N-am văzut niciodată
asemenea nestemate.
Rubinul acesta este minunat. Tot acest
tărâm este minunat. E dublu minunat !
În numele unicornilor,
declar că acest tărâm e Unicornia.
Aerul ! Copacii ! Pământul...
Acest pământ este cel mai murdar
pământ din toată lumea !
E și fertil.
Perfect pentru a fi cultivat.
În numele poneilor de pe pământ,
declar că acest tărâm e Țărână !
Ce zici de Pământ ?
Pământ ! Felicitări mie
că m-am gândit la numele acesta !
Ne-am găsit noua casă !
Eu mi-am pus primul drapelul.
- Nu-i adevărat !
- Ba da !
- Eu l-am pus mai înainte decât primul.
- Neobrăzaților, ați invadat Unicornia !
- Numele este Pegasopolis !
- Pământ !
- Pegasopolis !
- Unicornia !
Eu zic să ne luptăm pentru tărâm.
Fie ca cel mai bun ponei să câștige !
Asta e barbar. Clover cel Înțelept,
aruncă bruta aceasta în temniță !
Ce temniță ? Poate ar trebui
să ne calmăm cu toții.
De acord. Să ne calmăm cu toții !
Eu votez pentru calm.
Te voi trimite la curtea marțială
pentru insubordonare, soldat !
Lămurim asta pe câmpul de luptă.
Cine îndrăznește să arunce
cu bulgări de zăpadă
întru-un membru al familiei regale ?
Stați puțin... De unde a apărut
zăpada aceasta ?
Nu din nou !
Astfel, paradisul găsit de ponei
a dispărut sub o pătură de zăpadă
și sentimente negative.
În loc de vreme frumoasă,
era viscol.
În loc de vreme frumoasă,
era glacial.
În loc de spectaculos,
era zăpadă.
- În loc de...
- Am înțeles. Treci mai departe !
Poneii au fost obligați să caute adăpost.
Au căutat în lung și-n lat,
dar nu au găsit decât o peșteră rece
și pustie.
Și bineînțeles că cele trei triburi
au trebuit s-o împartă.
Și niciun ponei nu a fost fericit
să facă asta.
- Te rog, comandante Aprig...
- Mă cheamă Uragan.
Te rog, comandante, vrei să te dai
în spate și să-mi lași spațiul regal ?
- Așa, Majestate ?
- Nu.
Vezi linia asta invizibilă ?
Soldat, stabilește teritoriul nostru
ca să-l vadă toți poneii !
Vezi linia asta non-invizibilă ?
Niciun unicorn sau ponei de pe pământ
nu are voie s-o treacă.
Acest teritoriu
îi aparține Pegasopolisului.
- Clover cel Înțelept !
- Istețilă !
Știu.
Ce faci ? Nu ocoli piatra,
treci peste ea !
Nu renunț nici măcar la un centimetru
din teritoriul nostru.
E limpede că piatra aceea este
pe Unicornia și ne aparține nouă.
Cine știe ? Ar putea fi nestemate în ea.
Revendic această piatră
pentru Pegasopolis !
Dă-mi piatra înapoi, ticălosule !
Uite, mi-ai găsit piatra...
Am căutat-o peste tot.
Hei ! Ne-ai invadat teritoriul !
Cine a găsit-o o păstrează,
Cine a pierdut-o plânge !
Asta a fost ultima picătură.
Dă-mi piatra !
Priviți ! Intrarea !
Grozav ! Acum nu mai putem ieși.
Suntem închiși aici !
Voi meritați soarta asta oribilă.
Nu ați făcut decât să vă certați.
- Și tu te-ai certat, Majestate.
- Da, mai rău.
Eu nu m-am certat atât de mult ca tine.
Cât de ridicol ! Un unicorn
nu se ceartă niciodată.
Asta pentru că voi, unicornii,
știți că nu câștigați niciodată...
Poneii de pe pământ
sunt niște capete seci !
- Caii pegas sunt brute !
- Unicornii sunt snobi.
- Ce sunt alea ?
- Cred că sunt wendigo.
Wendigo ?
Mentorul meu, Luceafăr Bărbosul,
mi-a spus despre ei.
Sunt spirite ale iernii,
care se hrănesc cu certuri și ură.
Cu cât spiritele simt mai multă ură,
cu atât mai frig se face.
Înseamnă că e vina noastră.
Triburile noastre au adus zăpada
peste casele noastre
prin certurile și neîncrederea
dintre noi.
Acum distrugem și tărâmul acesta.
Și acum trupurile noastre vor deveni
la fel de reci precum inimile noastre.
Asta pentru că am fost destul
de nesăbuiți pentru a ne urî.
Eu nu vă urăsc. De fapt, îl urăsc
pe comandantul Uragan
mult mai mult decât vă urăsc pe voi.
De fapt nu-l urăsc,
doar că nu-mi place deloc de el.
- Nici eu nu vă urăsc.
- Nici eu.
Oricare ar fi diferențele dintre noi,
suntem cu toții ponei.
- Ce a fost asta ?
- Nu știam că unicornii pot face asta.
Nici eu. Nu s-a mai întâmplat
așa ceva vreodată.
Dar știu că nu am făcut-o singură.
A venit de la faptul
că noi trei suntem prieteni.
Cei trei prieteni au ținut focul
prieteniei aprins toată noaptea
spunând povești și cântând.
Aceste cântece au devenit colindele
pe care le cântăm și în ziua de azi.
În cele din urmă, căldura focului,
a cântecelor și a râsetelor
a ajuns și la conducători, iar trupurile
lor au început să se dezghețe.
Și chiar și inimile lor au început
să se topească.
Cei trei conducători au decis
să împartă acest tărâm minunat
și să trăiască în armonie
pentru totdeauna.
- Împreună au numit noul lor tărâm...
- Ecvestria !
Focul prieteniei
arde în inimile noastre !
Atât cât timp arde
Nu ne putem despărți !
Deși conflicte mai apar
Acestea sunt puține
Răzând și cântând, vom răzbi !
Vom răzbi !
Suntem prietenii ponei !
Prieteni vom fi până la sfârșit !
Ar trebui să fim onorați
că prințesa Celestia ne-a ales pe noi.
Probabil crede că noi suntem
exemplul perfect de prieteni.
Merișor, am crezut că ai închis
toate geamurile.
Nu da vina pe mine ! Curcubeu
trebuia să zboare să le închidă.
Până la urmă, ea are aripi.
De ce trebuie să fac eu mereu
toate treburile la înălțime ?
De ce nu poate să-și folosească
și Amurg magia ?
Știți ceva ? Mă ocup eu.