Îți vine să crezi că Ușurica
a primit semnul de frumusețe ?
Ușurica... înaintea noastră !
- Foarte frumos semnul, Ușurica !
- Arăți bine.
Renunț.
Știu ! Răspunsul tuturor
problemelor noastre.
Mânjii Liberi ?
Cum ne va ajuta ziarul școlii
să primim semnele de frumusețe ?
- Mișcă-ți fundul !
- E bunica Smith. Trebuie să plec.
- Poate că totuși ziarul e o idee bună.
- Cred că putem încerca.
Floare-de-măr, ideea ta cu ziarul
a fost un eșec total.
Am încercat totul de la papier mâché
până la cuburi de păsări
și nu a funcționat nimic.
Ce e atât de nostim ?
Am vrut să spun că ar trebui
să scriem pentru ziarul școlii.
Putem obține semnele de frumusețe
în calitate de jurnaliști.
Micuții mei ponei
Mă întrebam ce e prietenia
Până ați împărțit cu mine magia !
Aventurează-te, distrează-te !
Fii bun, fii puternic !
Să fii darnic e ușor !
Magia apare în zbor !
Micuții mei ponei
Suntem cei mai buni prieteni !
În regulă, clasă, ne vedem mâine !
Cei care vor să intre
în echipa ziarului școlii
să rămână aici pentru că avem ședință !
- Semne de frumusețe în jurnalism !
- Ce idee bună !
Bun venit, tuturor !
După cum știți editorul nostru șef
a absolvit anul trecut.
- Da ?
- Ce e un editor șef ?
O întrebare bună, Frumușica !
Îmi plac instinctele tale de reporter.
Mânjii Liberi este un ziar
condus de elevi.
Eu am doar un rol de consultant.
Editorul-șef conduce ziarul.
El alege articolele și se asigură
că ziarul este tipărit la timp.
Așa cum am spus,
anul acesta avem un nou editor-șef.
Răsfățata ?
Vă las singuri acum,
ca să împărțiți responsabilitățile.
Distracție plăcută !
În regulă. Ascultați !
Mânjii Liberi e o glumă.
Niciun ponei din școală
nu-l ia în serios.
Ei bine, eu, noul editor-șef,
îl voi duce pe culmile gloriei.
Primul lucru... Unde este fotograful ?
Du-te și documentează totul !
Eu voi decide ce este important.
De la restul vreau știri proaspete
și materiale interesante.
Nu mai vreau prostiile pe care le alegea
editorul-șef de anul trecut.
Dar Treacă-Meargă a fost
un editor grozav.
Anul ăsta e un regim nou
și vreau articole pline de picanterii.
Vreau multe picanterii !
Acum mergeți și căutați-le !
Să mergem, fetelor !
Poate putem face cutii din nou.
Dar asta ar putea fi ultima noastră
șansă de a obține semne de frumusețe.
Dacă chiar trebuie să fim jurnaliste,
nu merită puțin chin ?
Cred că ai dreptate.
O putem accepta puțin pe Răsfățata
pentru semnele de frumusețe veșnice.
Haideți ! Să mergem
să ne obținem semnele de frumusețe !
Primul meu articol
va fi un interviu exclusiv.
Am văzut un cuib nou de păsări ieri.
Pun pariu că cititorii noștri vor fi
captivați de o asemenea poveste.
Bunica Smith are o mulțime
de povești interesante.
Cred că voi scrie un articol
despre istoria Orașului Poneilor.
Sper că aveți ceva pentru că tot ce am
primit până acum este de nefolosit.
S-au născut puii de pasăre ?
Noua pălărie a lui Prețioasa ?
Orașul Poneilor, primii ani ?
Nu știu cum numiți voi astea,
dar nu sunt știri.
Ne-am gândit că...
Vreau altceva pe biroul meu
până la sfârșitul zilei !
Și ar fi bine să fie
ceva plin de picanterii !
Acum ce facem ? Știți ce a trebuit
să fac pentru articolul ăla ?
Nici nu vrei să știi
prin ce a trebuit să trec eu.
- Ia-o de pe mine, Melcilă !
- Tu ia-o de pe mine, Mieilă !
Oprește-te ! Faci să fie mai rău !
- Grozav !
- Mă ocup eu.
Dă-o jos !
Ușurica, vino aici !
Fă câteva poze !
Apoi ne întâlnim la masa de prânz.
Fetelor, am găsit un subiect !
"Melcilă și Mieilă învinși
de guma de mestecat".
Și așa cei mai mari glumeți
din școală și-au găsit nașul.
Mânjii Liberi avea de obicei
doar știri plictisitoare.
Foarte haios !
Mama ne-a spus că vom ajunge
în ziar într-o zi.
Da. Priviți ! În sfârșit
am scăpat de gumă.
Articolul vostru este senzațional.
Nu mai vreau să faceți altceva de acum.
Mai vreau articole ca acesta.
Articole despre ponei
și despre viețile lor private.
Lucruri pe care le fac
când cred că sunt singuri.
Voi trei sunteți noii mei
reporteri de bârfe.
Și mi-a plăcut cum v-ați semnat.
Gingila... a fost o mișcare genială.
Nu încăpeau toate numele noastre
și ne-am decis să creăm unul
pentru toate trei.
Mai vreau și alte articole scrise
de Gingila ! Bună treabă, fetelor !
Se pare că avem talent la bârfe.
Dacă mai scriem câteva articole
de acest fel,
cu siguranță ne vom primi
semnele de frumusețe !
- Iuțilă, ai ceva ?
- Nu.
- Floare-de-măr ?
- Îmi pare rău...
Să recunoaștem, nu se întâmplă
nimic picant la școala asta.
Suntem condamnate.
Frumușica... a crescut într-un
hambar sau ceva de genul ăsta ?
Nu ar trebui să-ți bagi nasul, Prețioasa.
Dar e foarte distractiv, Prețioasa.
Bună ! Ce e asta ?
Gumă pe fund. Foarte haios !
Vrei să faci mai puțină gălăgie ?
Încerc să...
- Ce faci ?
- Voiam doar...
Îți bagi nasul în șaua mea ?
Cum îndrăznești ?
Articolul ăsta al Gingilei
este foarte haios.
Chiar îți place ziarul școlii ?
Are mult mai multe picanterii decât
plictisitorul Orașul Poneilor Express .
Pot să-l împrumut pentru a-l arăta
prietenilor mei ?
Prietenii tăi ar vrea să citească
Mânjii Liberi ?
Ar adora-o pe Gingila.
Cine e, apropo ?
Nu am mai auzit de ea.
Este o nouă...
Am renunțat prea repede, fetelor.
Uitați de poveștile din școală !
Trebuie să ne extindem.
Am găsi o mulțime de bârfe
în Orașul Poneilor.
Va trebui să-i spunem Ușuricii
să lucreze peste program.
Frumușica, ești un geniu !
"Tortuleț, Dulcinea: drumul până
la magazin se termină în lacrimi."
Gingila dă lovitura din nou !
Standurile de ziare din Orașul Poneilor
vor să vândă Mânjii Liberi .
- Poneii vin și întreabă de el.
- Trimite-le 20 de copii !
Și dacă le termină, le mai trimitem 20.
Voi trei faceți o treabă grozavă
pentru ziarul acesta !
- Să vină articolele în continuare !
- Grozav !
Asta da viață, nu-i așa, fetelor ?
Cea mai bună pedichiură
pe care am avut-o vreodată.
Tu ai spus-o !
Nu știu dacă am fost vreodată
atât de relaxat.
Gașcă ! A apărut noul articol
al Gingilei:
"Minunatele secrete ale lui Trixie
au fost divulgate."
Am citit asta deja, Curcubeu.
Haide, relaxează-te !
Fă-ți pedichiura ! E grozav.
Ai uitat cu cine vorbești ?
Ziua în care îmi voi face o pedichiură
va fi ziua în care nu voi mai fi eu.
În plus, eu nu am citit
articolul ăsta încă.
Citește-l în liniște atunci...
Unii dintre noi vor să se relaxeze.
Și mie îmi place Gingila, dar nu credeți
că poate fi cam rea uneori ?
Nu e rea, Amurg.
E foarte haioasă.
"Celestia, ca noi toți" ?
Gingila nu prețuiește
intimitatea nimănui.
Liniștește-te, Amurg ! Nu sunt
decât niște bârfe nevinovate.
Da, Amurg...
Ascultați asta !
"Primarul nu are părul alb natural."
Primarul într-un scandal
despre coama vopsită ?
Cine nu ar citi așa ceva ?
Îmi pare rău
pentru poneii din articolele ei.
- Trebuie să fie puțin jenant.
- Glumești ?
Ai idee cât de tare este
să-ți apară numele în ziar ?
Curcubeu, de ce nu vii
să-ți faci și tu manichiura ?
E chiar atât de bine ?
Poate doar la o copită.
Las-o baltă ! Nu-mi place
ca alți ponei să-mi atingă copitele.
Mi-ar plăcea dacă Gingila ar scrie
un articol despre mine.
- A făcut unul despre mine.
- Poftim ?
"Exclusiv: dragon local spune totul !"
Ghimpe vorbește despre Canterlot,
somn și despre gemurile lui preferate.
E cel mai bun articol al nostru
de până acum.
Mai degrabă e cel mai prost
articol de până acum.
Gingila nu a rupt gura târgului
cu povești de genul ăsta.
Da, are dreptate. Articolul este puțin
mai lejer decât bârfa noastră obișnuită.
Și voi vă simțiți vinovate
din cauza bârfelor ?
Am putea răni sentimentele unor ponei.
Da. Nu am vrut să spun nimic
pentru că toată lumea o place
atât de mult pe Gingila,
dar speram să scriem
mai multe povești ca aceasta.
Și eu.
Dacă vrem semnele de frumusețe,
trebuie să le dăm poneilor ce-și doresc.
Merișor a adormit la serviciu.
Vă vine să credeți ?
Și ăsta. "Secretele lui MărMare".
- Cine se crede Gingila ?
- Ascultați aici.
"Scânteia-Amurgului: Am fost
o snoabă de la Canterlot."
"O sursă cu solzi, apropiată
a poneiului simandicos, spune:
'Amurg crede că Orașul Poneilor
nu are nimic atlceva
decât drumuri noroioase
pline de mojici.'"
Ghimpe !
- Cum ai putea să spui așa ceva ?
- Nu am spus.
Gingila a inventat asta !
Nu am spus așa ceva.
Vă rog, sunt doar niște ponei care
inventează bârfe despre idolii lor.
- Vă agitați prea mult cu asta.
- Dar sunt numai minciuni.
Gingila tipărește ce vrea.
Nu-i pasă a cui reputație este distrusă.
"Sfioasa are extensii de coadă."
"Rozalia este o petrecăreață
scăpată de sub control."
Poftim ? E adevărat !
Chiar am o problemă.
Fiți atenți ! Se pare că soții Prăjitură
se despart.
- Ne despărțim ?
- Viața mea e oficial distrusă.
Gingila a ajuns până în Cloudsdale.
"Curcubeu, demonul vitezei
sau doar o domnișoară ?"
Am luat câte copii am putut,
dar a fost prea târziu.
Sunt de râsul lumii !
Vezi, Prețioasa ? Așa-zisa bârfă
nevinovată poate fi foarte dăunătoare.
Sinceră să fiu, voi poneii nu aveți
pic de simț al umorului...
Poate mai pișcă un ponei
din când în când. Poate merită...
O voi distruge ! "Jurnalul reginei
dramei." Mi-a copiat jurnalul !
Cum a avut acces Gingila
la jurnalul meu privat ?
Trebui să oprim asta
o dată pentru totdeauna.
Frumușica e în echipa ziarului.
Poate știe cine e Gingila.
Sora mea nu s-ar asocia niciodată
cu cineva ca Gingila.
Refuz să cred că ai sugerat
așa ceva, Amurg.
E cel mai inocent, cel mai drăguț...
cel mai malefic ponei din Ecvestria.
Cum a putut sora mea
să-mi fure jurnalul ?
Cum e posibil ca sora mea
să fie... Gingila ?
- Et tu, Gingila ?
- Știi ? De unde ai aflat ?
- Uită-te pe paginile trădării tale !
- Deci așa...
Cum ai putut să-mi faci una ca asta ?
Mi-ai furat jurnalul secret și l-ai
publicat pentru a-l citi toată lumea !
Bârfa poate fi o chestie
foarte dăunătoare.
Este o invadare a intimității,
exact ca atunci când
mi-am băgat nasul în șaua ta.
- Nu ți-a plăcut, nu-i așa ?
- Nu.
E important să înțelegi
cum se simt poneii
despre care scrii în articolele tale.
Înțeleg. Și ne-am simțit vinovate.
Dar ne dorim foarte mult
semnele de frumusețe.
Chiar crezi că să scrii lucruri urâte și
să faci pe toată lumea să se simtă oribil
este destinul tău ?
Când pui problema așa...
Nu ! Nu vă las să renunțați.
Dar bârfele pe care le-am publicat
au rănit sentimentele poneilor.
Sentimente ?
Nu-mi pasă de sentimente !
Gingila este pâinea mea
și nu vă las să mi-o luați !
Ne pare rău, Răsfățata,
dar am luat o hotărâre.
Da, și nu ne poți obliga
să bârfim în continuare.
S-ar putea ca, după ce veți vedea
astea, să nu mai vreți să renunțați.
I-am spus Ușuricii
să documenteze tot !
- Și exact asta a făcut.
- Dă-mi-le !
Îmi pare rău, fetelor,
sunt proprietatea Mânjii Liberi ...
Iar dacă Gingila
chiar se pensionează,
voi avea nevoie de ceva
pentru a umple spațiul acela gol.
Acum duceți-vă și scrieți-mi
încă un articol de Gingila !
Găsim noi o ieșire din asta, fetelor.
Poate are Curcubeu un articol
pentru noi.
Ea e mereu un motiv bun de bârfă.
Curcubeu !
- E chiar Gingila !
- Ai aflat și tu ?
Glumești ? Toată lumea știe
că sunteți voi trei.
Bănuiesc că nu ne lași să scriem
un articol despre tine, nu-i așa ?
Bună, Îngeraș ! Sfioasa e acasă ?
Ce s-a întâmplat ?
Amurg s-a gândit că s-ar putea
să vă arătați fețele pe aici,
așa că a creat un scut.
Haide, Merișor, nu ești
și tu supărată pe noi, nu-i așa ?
- Ba da.
- Nici măcar nu vorbești cu noi ?
Nu.
Ar trebui să-ți fie rușine !
Ne-ați umilit pe mine și pe sora ta.
Nu vrem să vorbim cu niciuna dintre voi,
așa că luați-vă articolul despre bârfe
și fotografiile jenante și plecați !
Ne-am pierdut toți prietenii și tot
nu am obținut semnele de frumusețe.
Asta e cea mai rea zi
din toate timpurile.
Da ? Așteaptă până mâine !
Cele mai penibile momente
ale noastre vor fi publicate
și toți poneii vor râde de noi.
- Ce ne facem ?
- Nu știu.
Dar nu plecăm de aici
până când nu ne gândim la ceva.
Asta e ! Gingila nu mai are timp.
Publicați astea !
Vreau ca ziarul să ajungă
în toate colțurile orașului.
Da, doamnă.
- Opriți tiparnița !
- Nici nu am pornit-o încă.
- Avem un articol Gingila.
- Aveți noroc că sunt drăguță.
Ar fi bine
să nu se mai întâmple, altfel...
Bravo, Răsfățata,
ai evitat încă o criză
cu ajutorul minunatului tău
talent diplomatic.
"O scrisoare deschisă către Orașul
Poneilor, de Gingila" ?
Ce-i asta ? Nu vor scăpa cu asta !
Voi publica mâine fotografiile acelea.
S-au pus cu poneiul greșit.
Către locuitorii din Orașul Poneilor,
de ceva timp ați citit niște articole
despre cele mai noi bârfe,
dar acesta va fi ultimul nostru articol.
Ne cerem scuze pentru rușinea
și durerea pe care le-am cauzat.
Noi suntem, de fapt, trei mânji:
Frumușica, Floare-de-măr și Iuțilă.
Pe măsură ce popularitatea articolelor
noastre a crescut, am fost luate de val.
Am știu că este greșit ce facem,
dar am ignorat vina
deoarece se părea că toți poneii
voiau să citească ce scriam.
De acum înainte, promitem să
respectăm intimitatea tuturor poneilor
și să nu mai scriem despre bârfe.
Nu cerem decât să ne ierțați.
Semnează pentru ultima oară,
pupici, Gabby Gums.
Se pare că am dat prea multă autoritate
unui editor începător.
Îmi pare rău, Răsfățata,
trebuie să-ți iau titlul.
Următorul editor-șef
al Mânjii Liberi...
Acesta este... Ușurica !
- El ? Cu mine cum rămâne ?
- Poftim !